După cum știți, marea operațiune de schimbare a distribuției era programată inițial fix pe 6 septembrie. Dar știți cum e cu planurile de acasă și alea din parcare… se pare că astrele n-au fost deloc de partea mea luna asta. Ba lipsă de timp, ba durerea aia de măsea care nu-mi dă pace nici acum, la 5 jumătate dimineața, așa că abia ieri ne-am mobilizat și am început efectiv să lucrăm la mașină.
Și când zic că ne-am apucat de treabă, păi am făcut-o ca la carte: am dat motorul jos cu totul. I-am făcut și o poză ca să vedeți cu ce monstruozitate ne luptăm pe paleți. Sincer, e mult mai ușor să lucrezi așa la W204-ul ăsta decât să îți rupi mâinile și să te chinui prin toate spațiile înguste, orbecăind pe nevăzute. Uitați-vă la minunăția asta de motor cu capacele alea masive inscripționate cu AMG și galeria de admisie impunătoare pe mijloc. Se vede clar și plăcuța aia celebră cu semnătura inginerului pe carcasa filtrului, filosofia “One Man, One Engine” în toată splendoarea ei.
Dacă tot aveam inima mașinii scoasă la aer, suspendată în chingi, am zis să facem și o revizie generală la ce mai era pe acolo, că era păcat să ratăm ocazia și să o lăsăm așa. Am schimbat electromotorul, pentru că era deja cam obosit, dădea semne clare de uzură la pornire și n-avea absolut niciun sens să aștept să mă lase în drum la iarnă. Pe lângă el, am pus repede o pompă de apă nouă și un întinzător proaspăt.
Am aruncat un ochi și pe la cutia automată. Știu că mulți visează la variante cu 7 trepte, dar, după cum v-am mai zis, eu rămân fidel tancului meu în 5 sau 9 trepte: legendarul AMG Speedshift MCT 9G-TRONIC. O transmisie indestructibilă dacă ai grijă de ea. Totuși, am observat că răcitorul de ulei din transmisie avea niște semne suspecte de curgeri. Nimic dramatic deocamdată, dar știți deviza mea: mai bine prevenim din timp decât să plângem pe marginea drumului cu cutia praf. Așa că l-am înlocuit și pe ăla ca să dorm liniștit.
Motorul în sine pare în stare destul de ok la anii lui. Are el niște mici transpirații de ulei pe ici, pe colo pe la garnituri, dar am zis că vom investiga altă dată de unde vin exact. Noi înclinăm să credem că ar fi de vină epuratorul de gaze, dar acum efectiv ne grăbim și nu mai e timp de desfăcut alte anexe.
Astăzi este ziua Z. Ne ocupăm de pus lanțul cel nou de distribuție, patinele (care la motoarele astea devin casante de la atâtea cicluri termice) și ce mai trebuie aliniat la punct, apoi urmează marea asamblare. Sperăm din tot sufletul să o terminăm și să îi dăm cheie azi, pentru că luni dimineață la prima oră ne trebuie neapărat mașina funcțională. Ticăie ceasul, iar măseaua mea pulsează exact în ritmul cheii dinamometrice!
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!