Dacă tot v-am ținut la curent cu telenovela motorului dat jos de pe Mercedes, hai să vă dau și deznodământul. După un weekend de tras tare, de pus distribuția la punct, schimbat patine, pompă de apă, electromotor și răcitorul ăla de la cutie,…am reușit să punem totul la loc.
A urmat momentul ăla de tensiune maximă. Știți voi, secunda aia când te urci la volan, bagi cheia în contact, îți ții respirația și te rogi la toți zeii mecanicii. Și ce să vezi? A pornit la sfert de cheie! Frate, toarce motorul ăsta de zici că tocmai a ieșit pe porțile fabricii din Stuttgart. Niciun zgomot dubios, nicio eroare în bord, totul perfect. Satisfacția aia când îți iese o lucrare atât de mare acasă, pe alee… nu se compară cu nimic.
Dar, pentru că mereu trebuie să existe un „dar” când te apuci de șurubărit, fix la ultima piesă din puzzle m-a lovit ghinionul. Când să punem cureaua de accesorii înapoi, ia uitați-vă și voi în ce hal arată... E crăpată bine de tot pe margine, de abia se mai ține.
Am zis: „Nicio problemă, e o banală curea, dăm o fugă și luăm alta nouă, că doar găsim piese peste tot”. Aiurea! Partea proastă e că nu o găsim pe cea corectă. Defapt, găsim curea de accesorii peste tot pentru modelul ăsta, doar că… absolut toate sunt mult mai scurte decât ce am eu pe mașină. Zici că mi-a crescut motorul cât a stat suspendat pe palet. E un mister total de ce cureaua originală e mai lungă decât tot ce ne dau cataloagele de piese acum.
Așa că, ce era să fac? Luni dimineață aveam nevoie disperată de mașină ca să plec la drum, așa că am pus-o pe asta crăpată înapoi. Momentan merg cu ea așa, trăiesc periculos. Sper ca până la sfârșitul săptămânii să reușesc să dau de cota corectă și să o schimb, că stau cu inima cât un purice la fiecare accelerație.
Voi ați pățit vreodată să comandați o piesă banală după seria de șasiu și să vă treziți că nu se potrivește nici cu slujbe?
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!