Băi nene, am făcut în sfârșit marea mișcare! Am tras linie, am băgat picioarele în toate soluțiile lor de găzduire la terți și mi-am mutat toată șandramaua digitală direct la mine în casă. Am trecut oficial de la bătrânul Blogger la WordPress și de la VPS-uri plătite degeaba la hosting 100% local, pe hardware-ul meu teapăn.
De ce dracului am făcut chestia asta? Simplu: mă săturasem până peste cap de mizeria de VPS de la ZapHosting! Pentru cine nu știe, ZapHosting e un furnizor de servere private virtuale (VPS) destul de cunoscut, folosit mult de comunitățile de gaming și self-hosting. Doar că, băi băieți, performanțele lăsau de dorit, plăteai o grămadă de bani lunar pe resurse limitate și, când ți-era lumea mai dragă, aveai limitări sau picau când nu te așteptai. Așa că am zis: „Gata, f_te-i în gură de bani aruncați la alții, îmi fac eu treaba ca boierul acasă pe nenea WordPress!”.
Marea bătăie de cap la migrarea asta de pe Blogger pe WordPress a fost cu feed-urile și exportul. Mizerabilii de la Google îți dau la export format .atom în loc de un .xml curat și standardizat cum ar fi fost normal! Din cauza formatului ăstuia împrăștiat și a incompatibilităților la import, am pierdut din păcate o parte din postările vechi… M-am chinuit, am înjurat, am încercat să le recuperez, dar unele s-au dus dracului definitiv. Asta e, privim înainte, nu înapoi!
Și când zic că am mutat totul acasă, nu m-am jucat cu jumătăți de măsură! În momentul de față, serverul meu local e o veritabilă rachetă: rulează un procesor monstruos AMD Ryzen 9 3950X (16 nuclee și 32 de fire de execuție, tată!), ajutat de 64 GB RAM — pe care evident că am de gând să-i upgradez în viitorul apropiat la 128 GB RAM, să nu am nicio emoție. Pe partea de stocare, am pus la bătaie un ansamblu de 8 HDD-uri a câte 500 GB fiecare, legate frumos în RAID, dedicate exclusiv pentru site-uri și baze de date, ca să am și viteză, și siguranță dacă crapă vreun disc.
Ca să nu gâfâie monstru’ când am treabă pe el, i-am făcut și o schemă genială de infrastructură: am montat un cluster de 8 Raspberry Pi-uri care lucrează în load balancing mode! Cum funcționează treaba asta? Simplu: dacă serverul mare e ocupat cu randări, backup-uri, procesări grele sau altceva prin background, cele 8 RPi-uri preiau automat tot traficul de pe site-ul meu principal și jonglează cu cererile cititorilor fără nicio întrerupere. Ele țin frontul și gestionează vizitatorii până când serverul principal eliberează din resurse și zice că e gata să primească iar trafic (chestie care e destul de rară, pentru că mașina mare lucrează aproape mereu în fundal la ce am eu nevoie).
Ca să orchestrez tot haosul ăsta, folosesc Nginx pe post de reverse proxy, iar conexiunea cu exteriorul o fac complet securizat prin Cloudflare Tunnel. Pentru cei care nu sunt rodați în rețele: Cloudflare Tunnel e o chestie genială de la Cloudflare care îți permite să-și expui serviciile și site-urile din rețeaua locală direct în internet, FĂRĂ să mai fie nevoie să deschizi porturi în router (fără port forwarding) și fără să-ți expui IP-ul real de acasă! Practic, creezi un tunel criptat între serverul tău și serverele Cloudflare, iar ei îți protejează traficul de atacuri, DDoS și alți hackeri de carton.
Prin combinația asta de Nginx, cluster de RPi-uri și Cloudflare Tunnel, am în momentul de față nu mai puțin de 90 de site-uri și servicii valabile, accesibile atât în rețeaua locală, cât și din exterior prin subdomenii! Totul e organizat la linie: am domeniul meu principal, iar prin subdomenii curate accesez absolut orice, de oriunde din lume, cu un simplu click. Am urcat pe el de la Vaultwarden (managerul meu privat de parole, securizat la maxim) și Jellyfin (centrul meu media pentru filme și seriale), până la containerul de căutare privat și zecile de alte aplicații self-hosted pe care le rulez zilnic.
Până la urmă, de ce să mai cotizezi lunar la firme de hosting și să depinzi de serverele altora, când poți să-ți pui 16 nuclee și un cluster de Raspberry Pi-uri la treabă în sufragerie, să ai stocare în RAID, protecție beton și control 100% pe datele tale? E muncă, e adevărat, mai pierzi și din articole la migrări proaste de la Google, dar satisfacția când vezi că-ți încarcă site-ul pe WordPress instant din propria casă e neprețuită, tată!
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!