Băi nene, cum se dă filmul peste cap într-o clipită! Ieri a plecat fata cea mare și s-a mutat oficial cu iubitul ei, așa că în casă s-a lăsat o liniște din aia ciudată de-ți auzi și gândurile. Nu a plecat ea așa, de capul ei, ci și-a luat zborul la casa ei, cum e și normal când crești și îți faci propriul drum în viață!
Dar na, din gălăgia aia frumoasă cu filme pe canapea, glume, telefoane butonat și râsete în familie, am rămas dintr-odată mai puțini. Fata cea mică e încă la Barcelona, cea mare s-a mutat la rostul ei, așa că sufrageria pare dintr-odată uriașă și neobișnuit de tăcută.
Și ca tacâmul să fie complet, în seara asta încep și munca! Parcă e un făcut: treci de la căldura din familie și relaxare direct la echipament, cafea tare și tură. Îți vine să mai stai un pic pe canapea și să dai timpul înapoi, dar n-ai ce-i face, viața merge înainte!
Partea bună? Munca te bagă rapid în ritm și nu-ți mai lasă timp să te torpilezi cu nostalgia. Îmi pun pachetul, îmi umplu termosul cu cafea beton și merg înainte. Până la urmă, copiii cresc, își încep propriile capitole alături de partenerii lor — ceea ce e un lucru mare și frumos —, iar nouă ne rămâne bucuria că sunt bine și așteptarea următoarei duminici când vin în vizită!
Să avem o tură ușoară și fără bătăi de cap! Voi cum ați trecut peste momentul în care copiii s-au mutat oficial la casele lor?
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!