Am văzut și eu în sfârșit noul clip prezentat pentru GTA VI pe Netflixși, sincer, am rămas cu un gust ciudat. În primul rând, ce dracului caută pe Netflix? Parcă Netflix trebuia să facă filme și seriale, nu să se apuce de promovat și distribuit jocuri.
Trecând peste asta, mă uit la ce au arătat și mă întreb: unde dracului mai e jocul din toată ecuația asta? Simt că Rockstar se duce tot mai mult în zona de film interactiv plin de cinematice interminabile decât într-un GTA pur-sânge. Parcă din 2 minute de clip, 1 minut și jumătate sunt secvențe regizate la care tu doar te uiți. Până și faza aia când îl împușcă pe tipul ăla… frate, zici că m-am trezit din greșeală într-un trailer de Sniper Elite.
Mai bagi niște curse ultra-scriptate și deja devine un fel de Need for Speed combinat cu un serial turcesc de pe Antena 1 — plin de dramă, mafie, urmăriri exagerate și cadre dramatice. Acum mi-e clar de ce dracului o să ocupe GTA VI sute de gigabiți pe SSD. Nu din cauza fizicii sau a lumii deschise, ci din cauza sutelor de ore de cinematice randate la 4K.
Poate sunt eu prea nostalgic și rămas în urmă, dar unde mai sunt poveștile alea de te țineau lipit de ecran fără să te lase să respiri? Mă gândesc la povestea originală din GTA 3, la capodopere precum Red Dead Redemption 2, The Witcher 3 sau primul Mafia. Îmi aduc aminte și acum de Mafia 1, când mi-am luat bilet de 12 ore la sala de net doar ca să-l joc, că n-aveam nici net acasă și nici PC capabil să-l ducă. Alea erau timpuri.
Mie îmi plac filmele clasice grele — The Godfather, Goodfellas sau Payback (care a fost practic sursa de inspirație directă pentru GTA 3). Povești cu greutate, la fel cum a fost declinul genului Spaghetti Western — adică western-urile alea italienești din anii ’60, mai dure, mai murdare și mai cinice decât cele americane clasice, unde nu existau eroi perfecți, ci doar personaje dure care luptau pentru supraviețuire într-o lume fără reguli (gândește-te la filmele lui Sergio Leone cu Clint Eastwood sau la atmosfera pe care o trăiești în RDR2). De asta a prins atât de bine și primul sezon din Westworld, pentru că a încercat să ofere exact stilul ăla brut, cinic și plin de suspans de Spaghetti Western. Alea erau narațiuni reale, care te prindeau prin atmosferă și scenariu, nu prin artificii vizuale și tranziții obositoare.
Normal că grafica din noul GTA VI este cu 10 clase peste ce aveam până acum. Era și absurd să arate rău după atâția ani de dezvoltare. Dar în spatele graficii ăsteia sclipitoare, hype-ul mi se pare dus la un nivel complet nerealist. Iar când văd aceleași modele de mașini reciclate și doar puțin periate pe la colțuri, parcometrul meu de scepticism o ia razna.
Să ne înțelegem: GTA VI va fi un succes uriaș de vânzări și probabil va schimba niște reguli în industrie. Dar am senzația asta persistentă că se va lovi de propriul lui hype. Când transformi un joc de acțiune liberă într-o producție de Hollywood plină de scripturi și tăieturi de cameră la fiecare pas, riști să pierzi exact ce făcea seria asta mișto. Sper să mă înșel, dar deocamdată simt că ne pregătesc un film scump pe care întâmplător îl jucăm cu gamepad-ul în mână.
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!