Cu SIM sau fără SIM?

Mă bate gândul tot mai tare să îmi iau o tabletă Apple. Momentan folosesc un Honor Pad 10 – e ok ca tabletă, are ecran mare, își face treaba, n-am ce să-i reproșez la capitole precum ecranul sau construcția. Problema e că e Android și nu se pupă deloc cu restul ecosistemului meu. Când ești învățat cu integrarea Apple, parcă te roade puțin pe creier fiecare mică lipsă de sinergie.

Scenariul meu de utilizare este destul de clar: o iau în principal pentru conținut media. Pe de o parte, o folosesc pentru YouTube. Pe Android rulez NewPipe, un client open-source excelent care îmi permite să ascult clipuri în fundal, să descarc materiale și să scap de reclame fără să plătesc abonamente. Trecerea pe iPad înseamnă că voi trece pe ProTube (sau aplicații similare / variante modade de YouTube pe iOS/iPadOS) ca să păstrez aceleași facilități: playback în fundal, fără reclame, Picture-in-Picture și o interfață curată.

Pe de altă parte, tableta e unealta mea principală pentru Jellyfin. (Nah ca v-am dat si linkul 🙂 ) Am propriul meu server acasă, unde totul este complet automatizat prin stack-ul clasic: Sonarr pentru seriale, Radarr pentru filme, Lidarr pentru muzică și Prowlarr care gestionează tot indexarea de indecși și torrente. Cum apare ceva nou, cum ajunge automat pe server, iar eu doar deschid aplicația de Jellyfin pe tabletă și dau play la seriale sau filme, indiferent că sunt în casă sau plecat.

De aici a apărut și marea dilemă când vine vorba de achiziția iPad-ului: să iau varianta Cellular (cu SIM) sau să rămân pe varianta clasică doar cu Wi-Fi?

Planul meu inițial, dacă merg pe varianta cu SIM, era să îi trântesc un eSIM digital și să am netul meu dedicat peste tot când sunt pe drum. Asta ar însemna că pot face streaming din serverul meu de Jellyfin sau pe ProTube fără să stau să dau hotspot de pe telefon, fără să omor bateria smartphone-ului și fără să depind de rețele Wi-Fi publice dubioase. Doar că varianta asta ajunge la 299 £ (adică vreo 1.765 RON).

Pe de altă parte, varianta fără SIM e mult mai prietenoasă cu buzunarul: o găsesc între 160 £ și 180 £ (adică doar 945 – 1.060 RON).

Răul cel mai mare la varianta doar cu Wi-Fi pare să fie consumul bateriei de la telefon când folosesc hotspot-ul pentru streaming. Dar dacă stau să analizez rece lucrurile, apar două argumente clare în favoarea opțiunii mai ieftine:

1. În ecosistemul Apple, funcția de Instant Hotspot este extrem de bine integrată. iPad-ul detectează iPhone-ul automat și te conectezi la net dintr-un singur click, fără să scoți telefonul din buzunar sau să activezi setări manuale.

2. Bateria de la telefon este o consumabilă. Oricum se degradează în timp și va trebui schimbată la un moment dat, indiferent că dau sau nu hotspot pentru un episod pe Jellyfin.

Când pui cifrele cap la cap, vezi o diferență de peste 700 – 800 de lei între ele. Practic, varianta cu SIM costă aproape dublu doar pentru un cip de date. Din diferența aia de bani pot să schimb bateria la telefon de două ori și tot îmi mai rămân bani de o husă calitativă și o folie de protecție.