De la V8 AMG la Prius

Probabil mulți dintre voi veți citi titlul și veți spune că am luat-o razna complet, că m-au lăsat nervii de la atâtea ture de noapte și de la mirosul de ulei ars din service. După ce v-am povestit în Pomana cu mulți cai cum m-am procopsit cu acest Mercedes AMG și, ulterior, cum mi-am rupt spatele sub el în Operațiunea Distribuția, acum vin și vă zic că îl vând și trec pe… Toyota Prius.

Suna a glumă proastă, știu, dar hai să lămurim un lucru din start. Nu fac mutarea asta pentru că m-am trezit brusc sărac sau pentru că mă plâng de banii de benzină. Să ne înțelegem: când îți iei un V8 de 6.3L, știi foarte bine în ce te bagi. Știu ce înseamnă să întreții un AMG, mi-am asumat consumul și taxele. Nu plâng după ăia 60£ pe care îi bag săptămânal la pompă (spre deosebire de cei 40£ la două săptămâni pe care îi dădeam pe fosta Dacie 1.5 dCi sau pe bătrânul Ford S-Max 2.0 TDI).

Problema e alta, mult mai gravă pentru cineva care iubește mecanica: efectiv omor motorul ăsta.

Un an are 12 luni. Din astea, 99% din timp mașina mea stă și merge exclusiv prin oraș. Ies pe autostradă cam 2-3 luni pe an, prin iulie-august, când îmi iau familia și plecăm pe undeva. În restul anului, când copiii sunt la școală și avem rutina de zi cu zi, mașina asta face doar drumuri scurte. Să mergi cu un monstru de 6.3L dimineața până la muncă prin aglomerație este pură tortură mecanică. Până ajung eu la destinație, abia apucă să se miște acul, apa ajunge undeva la 60-70 de grade.

Practic, îl rulez constant la rece. Uzura pe care o ia un motor de performanță în condițiile astea este colosală. Iar dacă îl tot frec așa prin oraș, mai devreme sau mai târziu va ceda. Și știți ce înseamnă să refaci capital un V8 de AMG? Acolo chiar e vorba de niște sume enorme care te bagă direct în faliment. Mai bine îl dau acum, cât încă toarce.

Așa că am stat de vorbă cu prietenul meu mecanic (omul cu care fac 50/50 la reparații în service) și am pus la cale un plan. El are undeva la 500 de Prius-uri pe care le gestionează pentru taxi, deci știe mașinile astea până la ultimul șurub. Trecem pe Prius. Momentan căutăm un model din 2014 sau 2015, pentru că ăștia sunt de departe cei mai buni ani ai lor.

Și stați așa, că știu ce o să comenteze unii: “Băi Alex, dar când pleci 2-3 luni cu familia pe autostradă, ce faci cu ascuțitoarea aia de Prius?“. Vă zic eu ce fac: merg excelent! Mnah, să fim realiști, Prius-ul este o mașină super capabilă și pe autostradă. Clar, nu te înfigi în pedala de accelerație să-i dai 200 km/h cum ai face-o cu AMG-ul, dar la ce bun? Viteza legală oricum e 130 km/h, iar la viteza aia mașina rulează liniștit, e confortabilă și își face treaba ireproșabil.

Partea genială e că nu-mi fac nicio grijă legată de fiabilitate. Prietenul meu are deja pus deoparte un motor cu doar 89.000 km (undeva la 55.000 de mile). A luat o mașină care a fost lovită grav în spate și a păstrat-o pentru piese. Să ai un motor cu kilometrajul ăsta e practic motor nou, ce naiba! Colac peste pupăză, am găsit și un pachet nou-nouț de baterii de pe o altă mașină care a fost lovită în față.

Deci piese vitale am. Acum provocarea este să găsim o caroserie care NU a fost lovită niciodată, ceea ce e al naibii de greu. Chiar dacă găsesc una cu 300.000 km pe bord, nu mă interesează, îi trântesc direct motorul ăla de 90k km și bateriile noi. Am găsit chiar azi un Prius din 2014 alb, dar era prea „chel” pentru gustul meu. Parcă prea basic – fără pilot automat, fără head-up display. Dacă nu pică nimic altceva zilele astea, o vom lua pe aia. Iar dacă până la sfârșitul lunii tot nu găsim nimic pe piață, prietenul meu a zis că îmi dă el una direct de pe taxi din flota lui, îi schimbăm motorul și aia e.

De ce Prius și nu un alt diesel sau un benzinar mai mic? Simplu. Un diesel modern condus 99% în oraș se sufocă. Înfunzi DPF-ul, distrugi EGR-ul, uzezi turbina de la mersul subturat și opriri dese. Un motor mare pe benzină se uzează la rece, cum face AMG-ul meu acum. Prius-ul e tanc urban. La viteze mici pleci și te târăști pe electric, frânarea regenerativă îți încarcă bateria în trafic, iar motorul termic de 1.8 litri aspirat este efectiv indestructibil. E o mașină gândită exact pentru frecușul din oraș.

Dar mai am o problemă: Mercedesul.

L-am pus la vânzare de vreo două săptămâni și bate vântul. Ca să ne înțelegem, prețul lui în lei este undeva la 6000 de lei. (1000£ si ceva) E pomană! Dar realitatea e cruntă: când omul vede motorizarea, își calculează taxa de drum, prețul la carburant și asigurarea, fuge. E greu să-i găsești un pasionat care să și-l asume. Nu știu de ce, dar am impresia că, dacă nu îl dau până în decembrie, va ajunge direct la fier vechi. Măcar mi-am făcut damblaua cu el, l-am condus, am simțit caii, și norocul meu uriaș e că nu am plătit un leu pe manoperă pentru toată distribuția și ce i-am mai făcut. Am dat bani doar pe piese.

Cam asta e. O decizie luată nu din zgârcenie, ci din milă pentru mecanică. Voi ce ați face în locul meu: ați continua să omorâți un V8 bară la bară în oraș, riscând o reparație astronomică, sau ați trece la hibrid?