Știți cum e vorba aia… când ai lucrurile mai bine puse la punct și ești pe grabă, universul zice: „Hai să-i dăm un pic de bătăi de cap băiatului ăstuia, să nu cumva să se plictisească”.
Marți urmează să plec în delegație. Bagaje de făcut, planuri, stresul clasic de dinaintea unui drum de genul ăsta. Și ce credeți că s-a trezit fix acum? O măsea! M-a luat o durere absolut „superbă”. Nu e genul ăla de durere acută de mă tăvălesc pe jos și mă urc pe pereți, ci fix durerea aia surdă, sâcâitoare, care pulsează constant și nu te lasă să te odihnești cum trebuie. Iar pentru mine, care și așa trag pe ture de noapte și somnul e sfânt ziua, chestia asta e fix cireașa de pe tort. E clar că destul de curând trebuie să bag iar mâna în sertarul cu medicamente și să încep să iau antibiotic. Măcar să o țin sub control, că numai de o falcă umflată prin gǎri și prin întâlniri nu aveam eu chef acum.
Și ca să fie meniul complet, sâmbăta asta am și altă treabă mare programată. Duc, în sfârșit, mașina în service ca să mă apuc să-i schimb distribuția la motor. După cum știți, la Mercedes-ul ăsta al meu am tot meșterit eu pe aleea din fața casei anul ăsta — i-am schimbat alternatorul, bateria nouă AGM, i-am făcut și service-ul la cutia aia automată în 7 trepte… Dar când vine vorba de distribuție, prefer totuși să o las pe mâna băieților în service, pe elevator, ca să fiu sigur că iese treaba ca la carte și stau liniștit.
Deci da, weekendul ăsta se anunță unul de-a dreptul „glorios”: cu o mână pe portofel la service-ul auto și cu cealaltă pe folia de antibiotic, totul în timp ce fac bagajele pentru marți.
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!