România pe minim și la plic

Citesc o știre pe ZF despre cum ciumegii, mă rog, vreo 43.000 de români, câștigă peste 5.000 de euro net pe lună. Sub 1% din toți angajații din țara asta. Bravo lor, să fie sănătoși, dar titlurile astea pompoase îmi dau o greață incredibilă. Pentru că în timp ce ne minunăm la cifrele astea din altă galaxie, nimeni nu vorbește despre marea majoritate care își ia muie zilnic pe piața muncii.

Ce dracului facem cu restul de 99%? Ce facem cu oamenii care bagă muncă cinstită, zi de zi, dar sunt încadrați pe mizeria aia de minim pe economie, iar restul de bani îi primesc în plic? Asta dacă îi mai primesc! Că dacă patronul se trezește într-o dimineață cu capul capre și consideră că nu ți-ai făcut treaba „cum trebuie”, îți dă fix muie la restul de bani. Și tu ce faci? Taci din gură și înghiți gălușca.

M-am săturat de faza asta. Ești practic legat de mâini și de picioare. Conform contractului tău vieții, tu ești plătit cu minimul pe economie. Dacă încerci să comentezi ceva, să ceri condiții mai bune sau să te plângi că nu ți-ai primit banii promisi, răspunsul e scurt: „Băiatu’, ești plătit exact cât scrie pe hârtie, restul au fost bonusuri, dacă nu-ți convine, valea!”. Nu poți să mergi la ITM, nu poți să faci nimic, pentru că pe hârtie valorezi doi lei.

Să nu mai zic de faza când vrei să-ți iei un credit să nu mai stai cu chirie sau de când te uiți ce pensie o să ai peste ani. Te uiți pe acte și-ți vine să urlu. Angajatorul își umflă buzunarele fentând taxele, iar tu rămâi și fript, și cu banii luați, și cu gura cusută. Este un sistem absolut mizerabil, o șantajare pe față în care statul se preface că controlează, patronii se prefac că sunt cinstiți, iar angajații sunt obligați să îndure frica de a nu rămâne pe drumuri.

Așa că mai scutiți-mă cu poveștile despre prosperitate și salariile de 5.000 de euro. Adevărata Românie e aia în care muncești ca un câine și ești obligat să taci pe minimul din acte.