Dacă tot am deschis seria de upgrade-uri și eficientizări în ultimul timp, am zis că e momentul să fac pasul complet și pe partea de echipament de lucru zilnic. Ziceam într-o postare trecută că am în plan să-mi iau un Mac mini, iar acum e oficial: comanda e plasată, AWB-ul de la Royal Mail e primit și îl aștept chiar mâine să ajungă.
Cine mă urmărește pe blog știe deja că am o veritabilă pasiune (sau mai bine zis o obsesie) pentru procesoarele pe arhitectură ARM. De la plăcuțe de Raspberry Pi și mini PC-uri, până la noul NAS dedicat pentru poze, mi se pare absolut fascinant cum microarhitectura asta a reușit să redefinească complet ce înseamnă eficiență energetică. Să ai o putere de calcul masivă, dar fără să transformi camera într-o saună și fără ca ventilatoarele să sune ca un turboreactor de avion de fiecare dată când deschizi un proiect mai greu, e exact ce căutam. Arhitectura x86 tradițională își are locul ei, dar când vine vorba de raportul performanță per Watt, ARM joacă într-o cu totul altă ligă.
Iar când vorbești de ARM în lumea laptopurilor, n-ai cum să ocolești Apple Silicon.
Alegerea mea a fost un MacBook Pro de 16 inci cu cip M1 Pro (10 nuclee CPU, 16 nuclee GPU), 16GB RAM și 512GB SSD, pe culoarea Space Gray. Este practic primul meu laptop din seria M, motiv pentru care nici nu am vrut să mă arunc direct la generațiile mai noi (M2, M3 sau M4) care vin cu prețuri substanțial mai mari. Am vrut o intrare calculată și rațională în ecosistem, iar M1 Pro rămâne, chiar și acum, un veritabil „sweet spot”.
L-am prins la un preț impecabil: doar 2800 lei! Cireașa de pe tort este că l-am luat de la un amanet care oferă o garanție masivă de 5 ani de acum încolo, ceea ce pentru un produs SH oferă o liniște totală. Eu zic că e un deal absolut superb pentru ceea ce oferă mașinăria asta.
Modelul de 16″ îmi oferă fix ce îmi doream: un ecran superb Liquid Retina XDR de dimensiuni generoase pentru multitasking, dar mai ales acea autonomie legendară a bateriei pe care doar arhitectura ARM o poate oferi. Să știi că poți lucra ore în șir fără să stai cu ochii pe priză sau fără să simți că laptopul îți arde picioarele e o schimbare de paradigmă la care visam de mult.
Abia aștept să ajungă curierul mâine, să-l scot din cutie și să încep să-mi mut toate fluxurile de lucru, codul și proiectele pe el. Urmează un weekend plin de configurări, optimizări și, evident, primele teste la cald.
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!