Ziceam într-o postare trecută că mi s-a pus pata pe eficientizare și că vreau să încep treptat migrarea homelab-ului pe arhitectură ARM. Ei bine, vorbele s-au transformat în fapte și tocmai ce am dat comanda pentru primul membru din noua familie: un NAS dedicat exclusiv pentru pozele de familie și arhivă.
Alegerea a fost simplă: am vrut ceva dedicat, silențios, care să consume practic cât un bec de veghe și pe care să nu-mi fie frică să-l las pornit non-stop în casă. Partea cea mai bună? Am prins și o reducere faină. Prețul lui întreg era pe la £173.99, iar pe amazon uk este undeva la 200+£ dar cu un discount aplicat am scăpat cu doar £143.99 — adică în jur de 860 de lei la cursul de azi (sub 900 de lei oricum). O sumă absolut minusculă pentru ce știe să facă jucăria asta și pentru liniștea pe care ți-o oferă când vine vorba de date.
Planul pentru el e cât se poate de clar și disciplinat: va fi un server dedicat strict pentru poze. Nimic altceva. Fără servicii îngreunate, fără alte experimente pe el. Ideea e ca toată lumea din casă să aibă acces simplu și rapid de pe telefoane sau tablete, astfel încât backup-ul să se facă automat în fundal, iar pozele noastre să rămână în siguranță, salvate local, fără să depindem de abonamentele la cloud.
Pentru început, îi trântesc două hard disk-uri de câte 6TB fiecare, configurate frumos în RAID 1 (oglindire). De ce RAID 1? Pentru că dacă crapă un disk într-o marți random, datele rămân intacte pe celălalt și nu mă trezesc cu scandal în casă că s-au dus amintirile din ultimii 10 ani.
Evident, 6TB utili par perfecți pentru moment, dar cu toții știm cum e în homelab: spațiul liber e o iluzie temporară. În caz că la un moment dat mă trezesc că umplu tot și vreau să măresc capacitatea, nu trebuie să o iau de la zero. Procesul e destul de simplu, deși cere puțină răbdare: scot un HDD vechi de 6TB, îl pun pe cel nou mai mare (să zicem de 12TB) și las NAS-ul să-și refacă matricea (procesul de resync/rebuild). Când a terminat de copiat datele pe primul disk nou, îl înlocuiesc și pe al doilea de 6TB cu unul tot de 12TB. După ce se sincronizează și acesta, din interfață dau un simplu expand storage și am dublat spațiul fără să pierd vreo poză și fără să fiu nevoit să mut datele manual pe PC-uri.
Acesta este, practic, primul meu produs de la UGREEN pe partea de stocare/NAS. Am vrut să încep cu ceva mai ieftin, de intrare, tocmai ca să le testez ecosistemul, calitatea construcției, aplicația de mobil și cât de stabil e sistemul lor de operare zi de zi. Dacă lucrurile merg bine și sunt mulțumit de cum se mișcă, pasul următor e deja stabilit: un frate mai mare, probabil un DH4300 Plus, unde voi muta toată partea de media și Jellyfin-ul, lăsând fiecare echipament să își facă treaba lui dedicată.
Până atunci, abia aștept să ajungă pachetul, să-i pun HDD-urile și să îl scot la un prim test de drum. Voi ce soluție folosiți pentru stocarea pozelor din casă — mergeți pe soluții dedicate sau aveți totul aruncat pe un server mare x86 sau chiar cloud?
☕ Ți-a fost de folos articolul?
Dacă ți-a plăcut ce ai citit sau te-a salvat din vreo problemă de Linux/IT, poți să-mi cinstești nopțile albe cu o cafea pe Revolut!